Sentimentul plăcut de a aparține unui grup și cum contribuie asta la sănătatea noastră emoțională

Suntem cea mai însingurată societate din istoria omenirii. În ultimii ani am început să ne retragem în propriile case, să ne cufundăm în telefoanele noastre și, în general, să petrecem mai mult timp conectați la niște dispozitive decât unii cu alții. Iar această reorientare nu este lipsită de urmări pentru niște ființe construite să fie sociale: lipsa contactului uman are consecințe asupra dezvoltării psiho-emoționale și comportamentale.
Conform piramidei nevoilor umane, dezvoltată în 1943 de către Abraham Maslow (psiholog umanist american), nevoia de apartenență se află pe a treia treaptă, centrală, din cele cinci. În acest nivel se includ nevoia de prietenie, de familie, de afecțiune, de apartenență la un grup.

Nevoia de apartenență este, deci, recunoscută ca fiind o nevoie profund umană.

Sentimentul de apartenență este o experiență comună oricărui om. Asta căutăm încă de când suntem mici, să fim văzuți, auziți, simțiți. Interacțiunea cu alți oameni ne face să vedem valoarea vieții și să o apreciem, ne ajută să vedem că nu suntem singurii care se confruntă cu probleme, ne pregătește în a gestiona emoțiile dureroase.

Unii cercetătorii s-au pus de acord asupra faptului că nevoia noastră de a aparține poate fi de origine evolutivă. Se pare că, de-a lungul istoriei, oamenii care au reușit să dezvolte relații puternice de grup au avut o rată mai mare de supraviețuire. Acest lucru a fost confirmat și de cercetări recente: aparținerea de un grup ne poate face mai fericiți și poate juca rolul unui amortizor în felul cum vedem și gestionăm problemele ce țin de integritatea noastră fizică și emoțională. Asta a reieșit dintr-o cercetare efectuată de Bolger, Zuckerman și Kessler. Atunci când oamenii simt că beneficiază de sprijin social, că au acea “plasă de siguranță” compusă din oamenii apropiați, se recuperează mai repede în urma unei traume sau boli și se simt încurajați să adopte obiceiuri de viață sănătoase sau mai sănătoase.

Apartenența, rol în sănătatea emoțională
Apartenența la un grup crește motivația de a depăși obstacolele și condiția actuală, întărește sistemul imunitar și măsura în care ne simțim fericiți. Atunci când te vezi în legătură cu ceilalți, realizezi că nu ești singur și că ai un rol și un loc în lume. Iar gândul acesta poate fi extrem de reconfortant.  

Formarea conexiunilor și deprinderea unui simț de apartenență la un grup, fie colegi de muncă, prieteni, vecinătatea, contribuie la bunăstarea noastră. Asta deoarece atunci când aparținem de un grup, înseamnă că am identificat lucruri în comun cu alte persoane, o misiune comună care ne face să simțim că avem un rost. Reziliența personală sau tăria psihică proprie se întrețese cu reziliența grupului de care aparținem. Din legăturile pe care le creăm cu ceilalți oameni ne extragem, de cele mai multe ori, forța de a merge mai departe. Există și o vorbă populară în acest sens: suntem suma celor mai apropiate cinci persoane din viața noastră.

Un alt studiu a arătat că suntem sensibili la cel mai simplu gest de excludere: excluderea ne erodează, ne subminează bunăstarea și încrederea în sine, afectează IQ-ul și capacitatea de autocontrol. Omul a căutat dintotdeauna să fie parte din ceva mai mare decât el. Iar grupul exact această nevoie satisface, aduce oamenii laolaltă, atunci când unul dintre ei obosește, altul este gata să preia din atribuții.

De ce e plăcut să aparținem?

De cele mai multe ori, atunci când suntem parte dintr-un grup anume, tindem să îi atribuim acestuia numai caracteristici pozitive. Gândirea de tipul “grupul meu este cel mai bun”, “cei din jurul meu sunt oameni minunați”, “noi ne dedicăm lucrurilor cu adevărat importante” este des întâlnită și ne face, astfel, să vedem lumea, în ansamblul ei, mai bună. Deci, se produce o schimbare pozitivă la nivel de cogniție, de percepție. Atunci când suntem parte dintr-un grup, tindem să vedem și să căutăm asemănările cu aceștia, nu mai căutăm diferențele sau să ne diferențiem.

Grupul ne dezvoltă simțul de solidaritate. Solidaritatea este legătura psihologică ce ne leagă de membrii unui grup și ne dezvoltă angajamentul față de aceștia. Simțim acea răspundere socială de a dedica timp și atenție nevoilor membrilor și grupului.

Centralitatea grupului se referă la faptul că devenim sensibili la problemele grupului. Fie că aceste probleme își au sursa internă sau externă. Nevoile grupului sunt puse deasupra nevoilor individuale. Nu puține sunt exemplele de-a lungul istoriei în care oamenii au fost capabili chiar de sacrificiu personal în numele grupului de care aparțineau.

Sănătatea noastră mintală și bunăstarea sunt strâns legate de calitatea relațiilor pe care le dezvoltăm. Cele mai frumoase amintiri ale noastre sunt cu și despre oameni. Poate că grupul în care ne regăsim scoate ce e mai bun din noi. Ceilalți ne dau ceva ce nu ne putem oferi singuri: validare. Validarea este confirmarea faptului că experiența mea interioară este reală și de înțeles, că reacțiile mele sunt firești și umane.

Nevoia de apartenență îi determină pe oameni să se alăture, să formeze comunități, să se asocieze în organizații. Oamenii se completează și se construiesc unii în prezența altora. Cu toată dezvoltarea tehnologică, umanitatea este, în continuare, în căutarea iubirii, sensului și conectării.
Și nu e nimic greșit în asta.

Share:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.