[Specialistii Bellanima] „Unul dintre cele mai mari obstacole care ii impiedica pe oameni sa ceara ajutor este teama de a ceda catre altcineva controlul asupra propriei vieti” – Mihail Militaru, psihoterapeut

 

Prin seria de materiale „Specialistii Bellanima”, ne propunem sa oferim perspectiva personala asupra procesului terapeutic a psihoterapeutilor nostri. In acest material, Mihail Militaru ne-a oferit mai multe detalii despre metoda sa terapeutica si despre parcursul clientilor sai.

Care sunt formarile tale?

Trebuie sa recunosc ca, la inceput cel putin, am fost atras de psihanaliza si de analiza jungiana. Din pacate, pentru ca psihanalistii erau o raritate in anii `90, am renuntat la aceasta idee. Am inceput sa fac insa practica alaturi de un psihiatru format in psihoterapie cognitiv-comportamentala, la spitalul Obregia. La sfarsitul facultatii, ca o consecinta fireasca a seminariilor de psihoterapie experientiala, am urmat o formare la S.P.E.R. timp de 2 ani (mai concret, 200 de ore), dupa care am primit diploma de terapeut in supervizare.

Insa marea mea dragoste, hipnoterapia, cea care m-a motivat sa studiez Psihologia intr-o perioada in care cunoscutii se intrebau la ce imi va folosi, m-a adus catre Asociatia Romana de Hipnoza Clinica, Relaxare si Terapie Ericksoniana (ARHTE) si catre profesorul Ion Dafinoiu. In timpul celor doi ani de formare (care au inclus dezvoltare personala si analiza personala) si alti 2 de stagiu clinic supervizat, am avut ocazia inclusiv de a aplica tehnici de hipnoterapie eliminand simptome care rezistasera altor tipuri de interventie psihoterapeutica. In anii urmatori am cautat o tehnica pentru lucrul cu traumele, cu tulburarea de stres posttraumatic (PTSD), cu ranile Copilului Interior.

Cu ce situatii te-ai intalnit in terapie mai des?

De-a lungul timpului, am lucrat cu o multime de situatii diferite: de exemplu persoane care treceau prin momente dificile cauzate fie de pierderi, fie de vechi obiceiuri, fie de probleme de adaptare sociala. Cel mai frecvent insa am lucrat cu anxietatea, cu atacurile de panica, cu starile depresive si fobii. Dincolo de felul in care o persoana isi conceptualizeaza problemele, exista o zona a constientizarii si a resurselor care garanteaza schimbarea in bine.  Psihoterapia ericksoniana nu este un „pat procustian”, ci o relatie de sustinere si ghidare catre redescoperirea personala.

Care sunt lucrurile care te ghideaza in ceea ce faci?

Pentru mine, un proces terapeutic implica mereu respectul. Mai concret, respectul pentru unicitatea, pentru potentialul creativ-rezolutiv si pentru capacitatea surprinzatoare de vindecare si de crestere a fiecarei fiinte umane.

Care crezi ca e cel mai mare obstacol pe care trebuie sa il depaseasca cineva pentru a veni la terapie?

Cu siguranta ca exista tot felul de „rezistente” la inceperea unui astfel de proces. Cred insa ca unele dintre cele mai pregnante sunt rusinea pe care unele persoane o resimt atunci cand cred ca nu si-au condus bine viata si teama ca vor ceda altcuiva controlul asupra propriei vieti. Nu in ultimul rand, mai exista inclusiv o stigmatizare asociata simptomelor psihologice – toate acestea sunt datorate unei perceptii sociale gresite asupra sanatatii mintale.

Exista vreo resursa pe care se intampla sa o recomanzi adesea clientilor tai (o carte, spre exemplu)?

Sunt un sustinator al tehnicilor de autorelaxare si al biblioterapiei. Din experienta mea, acestea pot aduce o multime de beneficii in evolutia celor implicati in procese terapeutice.

Ce ai invatat tu din terapiile tale?

Ambele ipostaze, cea de psihoterapeut si cea de analizand sunt fascinante pentru ca sunt intotdeauna prilejuri de crestere. Practic, orice intalnire umana este o sansa de autocunoastere.

La ce se pot astepta cei care decid sa inceapa un proces terapeutic cu tine?

Pentru ca nu am o singura formare, ci un parcurs care m-a pus in contact cu o multime de tehnici si orientari terapeutice, felul in care abordez schimbarea pentru care cineva vine in terapie este unic (asa cum este si clientul insusi). Ma pot raporta la un model terapeutic, validat pentru o anumita clasa de probleme, care imbina o viziune psihanalitica cu abordarea terapeutica de scurta durata asa cum este, de exemplu, modelul IPT (psihoterapia interpersonala) recomandat pentru depresii, sau pot crea un design terapeutic tintind obiectivele stabilite impreuna la inceputul terapiei. Folosesc tehnici diverse, pe langa hipnoza ericksoniana, pentru a genera si sustine o schimbare durabila. Fie ca abordam un anumit simptom, fie ca ne referim la un fel vechi si limitativ care-i blocheaza sansa de a trai o viata implinita, gestionam impreuna relatia terapeutica intr-un mod respectuos si constructiv. Concluzionand, se poate astepta la o calatorie sigura si fascinanta in cautarea propriului Sine si la o rezolvare a unor simptome, in cazul in care acestea nu au un rol adaptativ pentru viata sa.

Share:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.