Viata de cuplu: asteptari versus realitate

Se spune uneori ca in cuplurile in care exista conflicte, partenerii „vorbesc limbi diferite”. Si poate ca aceasta expresie nu este in totalitate o exagerare. Pur si simplu, cel mai adesea, in astfel de situatii, exista diferente notabile intre asteptarile pe care partenerii le au unul de la celalalt si lucrurile pe care le primesc in realitate.

De obicei, nemultumirile care apar in cuplu sunt legate de interesul aratat partenerului („nu ma asculta”, „nu il/o interesez”, „nu are initiative”), de felul in care partenerul ajunge sa fie perceput („nu mai este ca la inceput”, „s-a schimbat”) sau de diferentele de opinii (privind cresterea copiilor sau prioritatile financiare).

Care sunt motivele pentru care oamenii devin nemultumiti de relatia pe care o au?

Se poate intampla ca relatia sa fie construita pe baza unor scenarii sau dorinte care nu se materializeaza. Acestea pot avea mai multe forme:

  • o realitate viitoare care ar trebui sa garanteze fericirea cuplului („il voi schimba pe celalalt”, „il voi salva pe celalalt”);
  • continuarea unei relatii disfunctionale (uneori toxice), care nu este incheiata pentru ca partenerii nu pot sa accepte faptul ca aceasta a esuat. Ei „insista” sa mentina relatia, apeland la solutii care fie mentin problema, fie o accentueaza;
  • impresia ca fericirea in cuplu depinde doar de lucrurile pe care le face unul dintre parteneri;
  • existenta unor diferente majore intre valorile si planurile de viitor ale partenerilor. Desi exista asteptarea ca ele sa se armonizeze cu timpul, se intampla deseori ca acestea sa se accentueze, pentru ca nu au fost adresate in timp util (inainte de a lua decizii majore pentru cuplu); aici poate fi vorba inclusiv de decizia de a avea sau nu copii, ori de a adopta un anumit stil de viata;
  • teama de despartire (de pierdere), care anuleaza capacitatea de exprimare a unuia sau chiar a ambilor parteneri (persoanele care gandesc, de exemplu: „Daca voi spune ceea ce simt, partenerul se va satura de mine si va decide sa ma paraseasca”).

De ce apar aceste asteptari nerealiste?

Oamenii pot ajunge sa aiba astfel de asteptari din mai multe motive. De obicei, ele sunt foarte rar constientizate, astfel ca este foarte dificil sa fie autocorectate. In unele cazuri, este vorba de modele nesanatoase pe care le-au preluat in diferite feluri sau de incapacitatea de a se deprinde de modelul familial mostenit. De exemplu, daca in familia de origine doar unul dintre parinti lua deciziile, iar celalalt nu avea niciun cuvant de spus, este posibil ca si copilul sa perpetueze acest model in propria familie (fie va avea asteptarea ca partenerul sa ia deciziile, fie asteptarea ca el sa fie singura persoana care hotaraste).

Alteori, este vorba de dificultatea de asumare a responsabilitatilor pentru propriile decizii, fericire si viata. Asumarea lor si a tot ceea ce implica acest lucru (vinovatie, presiunea de a schimba un tipar nesanatos) pot deveni coplesitoare.

Aceste „lacune” de igiena emotionala enumerate mai sus pot fi rezolvate, existand in acest moment resursele necesare pentru a intelege notiuni importante ca nevoi, limite, intruzivitate sau agresiune. Exista deci posibilitatea ca cercul vicios al experientelor negative mostenite sa fie intrerupt. Este insa nevoie ca cei aflati in suferinta sa isi analizeze viata, sa recunoasca raul facut si oamenii care l-au facut, sa il accepte, sa isi depaseasca suferinta si, mai departe, sa invete sa traiasca si sa relationeze sanatos.

Cum pot fi construite asteptarile sanatoase sau realiste in viata de cuplu?

Pentru ca partenerii sa poata relationa intr-un mod sanatos si matur, e important in primul rand sa fie constienti de propria persoana (sau, daca nu sunt, sa fie dispusi sa se cunoasca pe ei insisi). Intelegandu-si ranile, vulnerabilitatile si ceea ce le declanseaza emotii negative, ei vor putea sa relationeze mult mai bine.

De asemenea, in relatiile de lunga durata, una dintre provocari este aceea de a face fata schimbarilor care apar de-a lungul anilor: cuplul este o entitate dinamica, ce poate functiona in masura in care fiecare dintre cei doi este matur, respecta deciziile luate impreuna si investeste in cuplu (timp, energie).

Pe tot acest parcurs, este importanta intelegerea felului in care propriile experiente modeleaza asteptarile si deciziile care tin de sfera cuplului. Aici, un bun punct de pornire il reprezinta resursele de psihologie relationala sau psihoterapia de cuplu. De asemenea, de mare ajutor pentru o buna cunoastere a propriilor mecanisme de functionare, vindecare si clarificare relationala mai este si psihoterapia individuala, care poate deveni inclusiv un demers de (re)descoperire a celuilalt.

Share:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.