Depresia – în trecut și în actualitate

Depresia apare în textele antice încă din al doilea mileniu î.Hr., fiind considerată, mai degrabă, o boală a spiritului decât a trupului. Hipocrates, părintele medicinei, este cel care îi dă un prim nume acestei dispoziții: melancolie, termen care făcea referire la latura afectivă a suferinței.

Depresie – mic istoric  

Filosofii stoici au fost cei care au susținut că tulburările mintale și emoționale sunt cauzate de o percepție greșită asupra propriilor experiențe și situații de viață. Această abordare timpurie seamănă foarte mult cu terapia cognitiv-comportamentală aplicată în zilele noastre; scopul acestei forme de terapie este de a ajuta persoana suferindă să identifice gândurile greșite sau, mai corect spus, iraționale și să le înlocuiască cu unele concordante cu realitatea, argumentate logic.

Psihiatrul german Emil Kraepelin ar fi fost primul care a utilizat termenul depresie, denumind diferite tipuri de melancolie stări depresive. Ulterior, termenul ”depresie” începe să fie folosit împreună cu cel de ”melancolie”, înlocuindu-l definitiv la mijlocul secolului XX.

Depresia – simptome frecvente 

În zilele noastre, manualul ICD-10 (Clasificarea internațională a bolilor, revizia a 10-a) descrie două seturi principale de simptome pe baza cărora este definit un episod depresiv: simptome tipice şi simptome comune. Pe baza acestor două seturi de simptome sunt definite cele trei varietăţi de episoade depresive: uşoare, moderate şi severe. Astfel, simptomele tipice ale unui episod depresiv sunt: dispoziţia depresivă, pierderea interesului față de activități altădată plăcute și reducerea nivelului de  energie, care duce la o activitate diminuată și lentoare în exprimare și mișcări. Simptomele comune ale unui episod depresiv includ: stare de tristețe profundă și nemulțumire de sine, sentimente puternice de inutilitate și vinovăție, tulburări de concentrare și incapacitatea de a lua decizii, dorința ca totul să se sfârșească.

Pe lângă multiplele definiții, depresia este o tulburare mintală și emoțională personală, foarte intimă. Mai mult, modul în care fiecare experimentează depresia și cum interpretăm ceea ce ni se întâmplă este generat nu numai de sentimentele noastre, dar și de ceea ce cultura din care facem parte ne spune că ar trebui să însemne acele sentimente.

Depresie vs. tristețe 

Depresia nu este o stare trecătoare, ci o tulburare a corpului, gândurilor și dispoziției. Depresia anulează motivația unui om și afectează viața de zi cu zi în cele mai obișnuite aspecte ale sale. De regulă, aduce suferință atât persoanei în cauză, cât și celor apropiați ei. 

Depresia este asociată, adesea, cu o disperare tăcută. Depresia este tristețea care și-a pierdut sursa. O persoană tristă știe care e motivul tristeții sale, poate identifica momentul declanșator, pe când o persoană depresivă, nu. Oamenii trebuie să înțeleagă că e în regulă să te simți trist, tristețea e un motor care ne ajută să ne revenim din anumite situații, dar dacă ești complet devitalizat și devii incapabil să funcționezi într-un anume moment al vieții tale … atunci poate fi vorba de depresie.

De ce apare depresia?

Predispoziția de a dezvolta depresie vine din mai multe direcții: 

• biochimia creierului (dezechilibre la nivelul unor neurotransmițători din creier);
• genetică (depresia se poate transmite ereditar);
• personalitate (felul unei persoane de a fi și de a privi lumea);
• factori de mediu (expunerea la violență, abuzuri, sărăcie, neglijență).

Odată cu pandemia de COVID-19, trăim o criză duală, a sănătății fizice și mintale. Criza sănătății mintale este una reală și trebuie luată în considerare; problemele mintale nu trebuie ignorate; acestea nu sunt un lux, ci pot fi la fel de distrugătoare și de stresante precum virusul.

Depresia pe timp de pandemie 

Andrew Solomon, profesor de psihologie clinică și scriitor, menționează că există patru tipuri majore de reacții în timpul actualei pandemii: 

• oamenii cu sănătate mintală robustă, viguroasă nu au fost foarte afectați; 
• oamenii îngrijorați și speriați – ei au nevoie în aceste momente de prim-ajutor psihologic fiindcă trebuie să-și regularizeze somnul, alimentația, să se asigure că rămân în contact cu cei dragi;
• oamenii care înainte nu sufereau de tulburări mintale sau emoționale, iar acum le experimentează pentru prima dată; 
• oamenii care sufereau încă de dinainte de pandemie de afecțiuni psihice și a căror sănătate mintală s-a înrăutățit acum.

Către depresie sunt multe căi (stres prelungit, relații sociale și personale deficitare, evenimente de viață negative, pierderea cuiva drag și multe altele). Iar suferința se regăsește în toate. Cel mai înșelător sentiment pe care ți-l dă depresia este acela că ceea ce trăiești acum e definitiv și că niciodată nu te vei simți mai bine. 

Psihoterapia

Într-o anumită măsură, depresia apare ca urmare a incapacității unei persoane de a face față propriilor sale sentimente negative. Psihoterapia tocmai asta propune, o igienă mintală și instrumente pentru a face față acestor sentimente. Astfel, se poate spune că, în tratarea depresiei, psihoterapia este o disciplină; disciplina căutării unui  motiv primordial, a unui moment de început care a scurtcircuitat ideea de sens a unei persoane.

Specialiștii care te ajută pe acest subiect

• Alexandru Pavel, medic specialist psihiatru
• Irina Pavel, medic specialist psihiatru

Articol de Cristina Glomnicu, editor de specialitate în cadrul Centrului Medical Bellanima