fbpx

Cele mai frecvente tulburări de alimentație

tulbuări-de-alimentație-factori-psihologici-bellanimaTulburările de comportament alimentar cunoscute drept tulburări de alimentație – recunoscute în DSM-5, Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale – respectiv pica, tulburarea de ruminație, tulburarea de aport alimentar de tip evitant restrictiv, anorexia nervoasă, bulimia nervoasă și tulburarea de alimentație compulsivă, reprezintă o afectare persistentă a obiceiurilor alimentare având ca rezultat consumul sau absorbția necorespunzătoare a hranei. În timp, tulburarea alimentară duce la alterarea integrității fizice și psiho-emoționale a unei persoane, dar și a funcționării psiho-sociale (cu grade diferite de severitate).

Tulburări de alimentație: ce sunt?

Comportamentele nesănătoase care vizează nutriția apar ca urmare a unor preocupări excesive pentru aspect/siluetă și greutatea corporală, printr-o stimă de sine scăzută, ajungând la privarea organismului de o nutriție echilibrată.

Persoanele care suferă de tulburări de alimentație folosesc mâncarea ca pretext compensatoriu pentru emoțiile și sentimentele negative sau factorii de stres negestionați adecvat. Prin acest comportament încearcă să-și recapete controlul asupra vieții, rezultatul fiind periclitarea calității vieții și a sănătății lor fizice și emoționale.

Tulburările alimentare apar cel mai frecvent la adolescenți și la adultul tânăr, de regulă până la 40 de ani, dar pot apărea și după această vârstă, cu precădere la femei (raportul pe sexe este de 10 la 1), însă nici bărbații nu sunt ocoliți de aceste tulburări.

Există cazuri în care persoanele care au o relație dificilă cu alimentația au și alte afecțiuni asociate precum depresie, anxietate sau probleme cu consumul de substanțe interzise.

Semne și simptome ale tulburărilor de alimentație

Potrivit cercetătorilor în domeniu, la baza apariției tulburărilor de alimentație se află factori genetici, biologici, psihologici, comportamentali și sociali.

O stimă de sine scăzută, sentimentul de inadecvare, lipsa de control, furia și singurătatea se numără printre factorii de ordin psihologic, care contribuie la dezvoltarea unei tulburări de alimentație. 

Alte semne de natură emoțională și comportamentală ar putea să mai fie:

  • preocuparea pentru dietă, mâncare, pierdere în greutate, număr de calorii, carbohidrați, grăsimi – începe să fie una exagerată, ocupând o mare parte din atenția și timpul persoanei afectate;
  • apare refuzul de a mânca anumite categorii de alimente, cum ar fi carbohidrații;
  • apariția sentimentului de stânjeneală când mănâncă în prezența altor persoane;
  • preocuparea exagerată pentru forma corpului, siluetă, exagerarea defectelor fizice;
  • schimbări frecvente de dispoziție.

Există, în plus, anumiți factori care vizează relațiile interpersonale și care pot stimula aceste probleme: istoricul de abuz fizic sau sexual, experiența unei persoane de a fi ridiculizată sau batjocorită din cauza aspectului fizic, a greutății, dificultatea de a exprima emoțiile și problemele din familie.

Acestora li se adaugă factori socioculturali precum: presiunea de a fi slabă la femei și puternic în cazul bărbaților, promovarea unor modele de perfecțiune fizică, normele culturale care oferă valoare oamenilor, în funcție de aspectul lor fizic, de frumusețea/puterea fizică, etc. 

O tulburare alimentară lasă și urme fizice precum: 

  • fluctuații evidente în greutate; 
  • dificultăți de concentrare; 
  • stare de amețeală; 
  • probleme de somn;
  • afecțiuni dentare și apariția cariilor;
  • slăbiciune musculară, etc.

Tipuri de tulburări de alimentație

Există mai multe feluri de tulburări de alimentație, însă cele mai cunoscute sunt anorexia nervoasă, bulimia nervoasă și mâncatul compulsiv.

Anorexia nervoasă

Este caracterizată prin pierdere în greutate, dificultate în păstrarea unei greutăți optime în raport cu vârsta, statura și înălțimea unei persoane. Principalele aspecte:

  • persoanele afectate sunt adeseori însoțite și de o percepție distorsionată a propriului corp;
  • persoanele cu anorexie nervoasă își restricționează drastic numărul de calorii ingerate și categoriile de alimente pe care le consumă, adoptă un stil ritualic de a mânca;
  • uneori cei afectați fac exerciții sportive compulsive;
  • pacienții experimentează o frică intensă de îngrășare;
  • inducerea stării de vomă și utilizarea de laxative sunt comportamente specifice persoanelor cu anorexie nervoasă.

Anorexia nervoasă este o tulburare de alimentație care poate afecta pe oricine și nu este necesar ca o persoană să fie foarte slabă, fizic, ca să sufere de această tulburare. Dimpotrivă, studiile au arătat că și persoanele mai corpolente se pot confrunta cu această situație, chiar dacă sunt diagnosticate mai rar, din cauza prejudecăților referitoare la corporalitate și obezitate.

Persoana afectată de anorexie nervoasă ajunge să aibă un nivel foarte scăzut de vitamine și de minerale în organism, ceea ce afectează buna funcționare a acestuia. Pot să apară probleme de sănătate precum anemie, osteoporoză, probleme gastrice, oprirea menstruației, infertilitate, anumite probleme cardiace și încetinirea funcțiilor creierului.

Bulimia nervoasă

Aceasta este o tulburare de alimentație severă, care pune în pericol viața unui pacient. Persoana cu bulimie nervoasă ingerează cantități mari de mâncare, într-un timp foarte scurt. Alte aspecte de luat în seamă:

  • o persoană cu bulimie nervoasă simte că pierde controlul atunci când mănâncă mai multă mâncare decât este necesar, într-un timp scurt, simte că nu se poate opri;
  • mâncatul este unul rapid, până la sațietate care provoacă disconfort;
  • pacientul cu bulimie mănâncă inclusiv atunci când nu îi este foame și se simte rușinat;
  • apar sentimente de vinovăție, depresie;
  • precum în cazul anorexiei, preocuparea pentru aspectul fizic devine obsesivă, apare mâncatul ritualic (doar anumite grupe de alimente, sau pacientul mestecă excesiv mâncarea, nu lasă alimentele să se atingă unele de altele, etc).

Bulimia nervoasă include episoade recurente de mâncat compulsiv și comportamente compensatorii, prin care pacientul consideră că se revanșează pentru numărul mare de calorii consumate – inducerea vomei, postul, sportul în exces, utilizarea de laxative. 

Mâncatul compulsiv 

Implică episoade recurente în care o persoană consumă cantități mari de mâncare, foarte repede, când nu îi este foame, până la disconfort. Ce se întâmplă:

  • persoana simte că își pierde controlul atunci când mănâncă;
  • simte un dezgust față de sine, vinovăție, ceea ce o determină să reintre într-un cerc vicios al mâncatului compulsiv;
  • sentimentul de rușine nu determină automat persoana afectată să renunțe la a mânca în mod compulsiv.

Diferența dintre bulimie și mâncatul excesiv este aceea că, după cum a fost precizat anterior, în bulimie pacientul apelează la comportamente compensatorii, prin care consideră că anulează numărul mare de calorii consumate. Aceste comportamente nu se întâlnesc în cazul mâncatului compulsiv, pacientul nu urmărește să „anuleze” luarea în greutate.

Tratamentul tulburărilor de alimentație

Din cauza efectelor negative foarte mari pe care aceste tulburări le pot avea asupra corpului, psihicului și, în general, asupra vieții unei persoane, este importantă intervenția de specialitate. Exceptând formele severe cu indicație de spitalizare (depresie cu risc suicidar, stare fizică alterată mai ales din punct de vedere electrolitic, evoluție nefavorabilă în regim extern), pentru tulburările de alimentație se pretează tratamentul în afara sistemului clasic de spitalizare. 

Rezultate notabile în tulburările de alimentație le înregistrează Terapia Scurtă Strategică sau Metoda Maudsley, grupurile de suport sau Psihoterapia Comportamental Dialectică (DBT).

Psihoterapia cognitiv-comportamentală clasică (CBT) sau CBT-e „îmbunătățită” (enhanced) reprezintă alternativa cea mai promițătoare de modificare a obiceiurilor alimentare nesănătoase subsumate atitudinilor și credințelor iraționale legate de siluetă și greutate. Cu durată între 3 și 6 luni, cu ședințe adiționale de urmărire pentru prevenirea recăderilor, CBT-ul oferă un proces activ de intervenție psihologică care conduce la un pattern de alimentație regulată, fără diete sau comportamente compensatorii (de tip evacuare sau purgative, exerciții fizice excesive, etc.), cu responsabilizarea de schimbare a clientului, prin combinarea procedurilor cognitive cu cele comportamentale”, psihoterapeut Gabriela Stroian.

Pentru mai multe detalii și pentru o discuție directă cu un specialist în gestionarea unor tulburări de alimentație, pentru dumneavoastră sau pentru cineva apropiat care se confruntă cu aceste probleme, vă sfătuim să apelați cu încredere la profesioniștii Clinicii Bellanima.

Share:

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.