fbpx

Semne că ești într-o relație abuzivă emoțional

Femeie într-o relație abuzivăAbuzul emoțional este un tipar comportamental la care recurge o persoană cu scopul de a controla o altă persoană (partener, membru al familie, prieten, coleg ș.a.), iar tacticile abuzive includ insulte, umilințe și insuflarea fricii. Abuzatorul apelează cu persistență la tactici de control, manipulare și izolare a victimei sale, atât prin cuvinte, cât și prin acțiuni. 

Persoana supusă unui asemenea tratament ajunge, în timp, să internalizeze abuzul și să considere că merită ceea ce i se întâmplă. Pericolul care apare este o percepție distorsionată asupra realității și asupra propriei persoane. Astfel, stima de sine a persoanei supuse unui asemenea abuz are cel mai mult de suferit: încet, dar sigur, critica, jignirile și diversele acuze degradează propria imagine de sine și încrederea în propria judecată.

Ce este abuzul emoțional? 

Abuzul emoțional are scopul de a controla, intimida, subjuga, înjosi, pedepsi și izola o persoană. Este important de știut faptul că un abuzator poate dezvolta un comportament abuziv într-un mod conștient sau inconștient – dar asta nu îi scuză comportamentul. Însă, în cele ce urmează, vom învăța la ce semne să fim atenți pentru a recunoaște o asemenea situație, fie că noi ne aflăm într-una, fie o altă persoană.

Abuzul emoțional poate apărea în orice fel de relație, de la o relație de cuplu, la una parentală, relație de prietenie sau o relație profesională. 

La ce mesaje și comportamente recurge un abuzator? 

  • abuzatorul invalidează sau minimizează emoțiile și nevoile victimei sale (folosind expresii de tipul: “Exagerezi!”, “Ești prea sensibil/ă!”);
  • setează așteptări nerealiste (să le acorzi toată atenția și tot timpul tău, să le îndeplinești toate nevoile);
  • creează haos și un mediu instabil (declanșează discuții aprinse și reproșuri pe teme mărunte, simți că nu mai știi cum să te comporți și, în general, te simți de parcă “ai călca pe coji de ouă”);
  • apelează la șantaj emoțional (folosește nevoile, vulnerabilitățile și valorile tale împotriva ta, este distant din punct de vedere emoțional);
  • are un comportament superior și de control (vrea să știe unde te afli tot timpul, te critică în mod constant și îți critică deciziile și alegerile), te izolează de ceilalți (te îndepărtează de familie și prieteni). 

Frica este principalul ingredient care întreține abuzul, iar frica poate fi întreținută în multe moduri. În plus, învinovățirea constantă din partea abuzatorului și, ulterior, autoînvinovățirea întrețin abuzul, reduc victima la tăcere și o împiedică să caute ajutor. Prin urmare, persoana care trece prin această formă de abuz suferă în tăcere, este confuză și epuizată din punct de vedere psihic. 

Într-o relație de cuplu, abuzul emoțional este repetitiv și ciclic

De regulă, tensiunea dintre cei doi parteneri se tot dezvoltă și crește într-atât încât persoana supusă abuzului nu mai știe cum să se comporte. Relaționarea devine una marcată de un tipar comportamental imprevizibil, astfel că victima din cuplu este mereu în alertă, “cu garda sus”. Recunoașterea tacticilor de abuz emoțional pare, la prima vedere, o sarcină ușoară. Însă realitatea ne arată altceva. Mai ales în situațiile în care la mijloc se află sentimente romantice. 

Semnele abuzului emoțional 

  • partenerul (partenera) îți monitorizează și direcționează comportamentul, inclusiv felul în care te îmbraci, felul în care îți petreci timpul sau pe ce îți cheltuiești banii;
  • partenerul este foarte gelos (și pune asta pe seama dragostei pe care ți-o poartă), face acuzații nefondate cu privire la comportamentul tău față de alte persoane. Poate folosi expresia “Vreau doar să te protejez!” ca scuză pentru intensitatea emoțiilor și stărilor sale;
  • partenerul te critică în mod constant ori te presează să faci un anume lucru, ia decizii în locul tău sau în numele tău;
  • partenerul te ridiculizează sau te tachinează de față cu alte persoane, îți ridiculizează obiectivele personale sau profesionale;
  • partenerul are un comportament inconsistent și imprevizibil: te copleșește cu dovezi de iubire (eng. love bombing), te “bombardează” cu afecțiune, cu declarații de dragoste, complimente și cadouri, iar ulterior folosește aceste gesturi împotriva ta, pentru continuarea abuzului, manipulării și controlului; 
  • sunt momente când partenerul se comportă ca un zid (eng. stonewalling); acest comportament este tot o formă nonverbală de abuz emoțional. Partenerul tău refuză să comunice cu tine, să răspundă la întrebările adresate, nu face contact vizual, respinge sentimentele tale, experiența ta cu totul;
  • partenerul practică abuzul de tip “gaslighting” – aceasta este o formă aparte de abuz emoțional și se întâmplă atunci când partenerul te face să te îndoiești de propriile competențe și de propriile experiențe și percepții, oricât de mărunte. Printre expresiile folosite de acesta se numără: “Nu s-a întâmplat așa”, “Ești nebun/ă”, “Ți s-a părut”. Victima devine, astfel, extrem de confuză, punând la îndoială tot ce i se întâmplă. Prin aceste remarci repetate, abuzatorul își reafirmă controlul asupra relației, conducând victima la a se baza tocmai pe abuzator pentru a-i oferi percepția asupra realității; 
  • partenerul te face pe tine responsabil/ă de sentimentele sale – acest comportament este o formă de abuz emoțional extrem de subtilă. Partenerul nu este capabil, de fapt, să își gestioneze propriile trăiri interne și te face pe tine răspunzător de asta, distorsionează realitatea și îți induce alte perspective asupra unei situații, în funcție de scopul său. 

Abuzul emoțional și cel fizic pot apărea în același timp, dar nu este obligatoriu. De regulă, abuzul emoțional precede abuzul fizic; agresarea fizică începe atunci când tacticile manipulatoare ale abuzatorului nu i-au reușit, acesta nereușind să ajungă să-l controleze pe celălalt. 

De ce rămâne o persoană într-o asemenea relație? 

Motivele pot fi diverse: de teamă sau din lipsă de încredere (mai ales atunci când stima sa de sine a avut foarte mult de suferit), este îngrijorată pentru viitorul familiei sau copiilor, din motive financiare/dependență financiară. 

Consecințele abuzului emoțional

Persoanele expuse la abuz emoțional se pot confrunta cu dificultăți pe termen scurt, cum ar fi:

  • frică intensă;
  • dificultăți de concentrare;
  • stimă de sine scăzută;
  • confuzie;
  • coșmaruri și dureri de cap. 

Pe termen lung, urmările pot include:

Asta deoarece victimele ajung să rumineze, să se consume în interior încercând să înțeleagă ce li se întâmplă.

Ce urmează pentru persoana care ajunge să iasă dintr-o relație abuzivă? 

Terapia ajută persoana trecută printr-o asemenea experiență să proceseze experiența avută, lucrează la a reclădi stima de sine a persoanei și vizează diverse simptome punctuale, cum ar fi insomnii sau anxietate. Totodată, procesul de vindecare a unei persoane care a făcut pasul de a ieși dintr-o relație abuzivă emoțional include necesitatea stabilirii de limite personale și ruperea oricăror legături cu abuzatorul (pe cât posibil).

Pe de altă parte, sunt situații când o persoană apelează la terapie din diverse alte motive și realizează în cadrul acelor ședințe că se află într-o relație abuzivă emoțional. Cu ajutorul terapeutului, va pune un nume situației prin care trece, va explora situația, va găsi răspunsuri și va învăța strategii de a confrunta abuzul. 

Să realizezi și să recunoști față de tine că te afli într-o relație abuzivă emoțional poate fi greu. Mai ales în situațiile în care nu există și abuz fizic. Terapia ne poate ajuta să înțelegem dinamica dintr-o relație abuzivă și să înțelegem mai bine alegerile pe care le-am făcut sau, din contră, lipsa alegerilor noastre din respectiva relație.

Ca o concluzie, putem afirma că cea mai întâlnită formă de abuz emoțional o găsim în relația de cuplu, dar ea poate exista în orice tip de relație (profesională, părinte-copil, de familie), iar cele mai frecvente semnale sunt: deținerea controlului excesiv, rușinea, culpabilitatea, umilirea, imprevizibilitatea, izolarea victimei. Cel mai important este să acționăm cât mai rapid, apelând la ajutorul specialiștilor în sănătate mintală sau/și autorităților abilitate, dacă este cazul. Cu cât este mai timpurie intervenția, cu atât cresc șansele de recuperare.” – Oana Stan, psihoterapeut.

Share:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.